Timpul trece, mai repede ca niciodata din cate se pare. Suntem niste simpli pioni pe care secundele ii muta de colo, colo, intr-un joc strategic de sah. De la prima convorbire, la primul contact vizual, de la primul sarut la primul "Te iubesc!", de la primul raset, la prima cearta, toate acestea, ne-au facut sa implinim frumoasa "varsta" de doua luni.
Sunt multe cuvinte de spus si prefer sa nu te plictisesc, asa ca o sa las video-ul de mai jos sa vorbeasca de la sine :
p.s: In caz ca-ti va fi mai greu de inteles, am pus partea mai importanta :
Some of the charms are old and some are new. That's a musical note, a violin. This one is a flower, what is no sense of matter at all, except it was exquisite much like yourself. Let's see... the train that we took today. And... that's the Eiffel Tower that you've always wanted to see. And... this frying pan, cause you are the only person that I know that can actually do the flipping thing. And... this one's a heart... my heart... it's yours now.
I have to tell you this and you need to hear it. I loved you since I met you, but I wouldn't allow myself to truly feel it until today. I was always thinking ahead, making decisions soaked with fear... Today, because of you... what I learned from you; every choice I made was different and my life has completely changed... and I've learned that if you do that, then you're living your life fully... it doesn't matter if you have five minutes or fifty years[...] f not for today, if not for you I would never have known love at all... So thank you for being the person who taught me to love... and to be love.
Sunt o persoana nebuna. Atat pot spune. E tarziu, maine am o groaza de treaba iar mie imi vine sa scriu, sa scriu intr-una pana buricele degetelor mi se vor toci.
Despre ce sa scriu? Despre tine, pentru ca in tot acest timp, in toata aceasta pauza in care ma trezeam noaptea, cu ochii in lacrimi, obositi si ridicam laptopul ca sa ma pun sa scriu, ma blocam la primele doua, trei randuri. De ce? Nici eu nu stiu. Probabil emotiile, starea pe care o aveam era mult prea puternica pentru a putea fi exprimata sau descarcata cu ajutorul cuvintelor.
Deci da, o sa scriu despre tine. Stiu, deja te plictisesc pentru ca stii tot ce se poate sti, stii ce gandesc, stii cum te alint, cum te imbratisez, cum te sarut, cum te privesc si cum te iubesc. Stii ce urmeaza sa spun de fiecare data, zambesti tacticos, scoti limbuta sau dai frumos din sprancene.
Iubesc tacerea ta uneori. O iubesc pentru ca ma face sa gandesc la ce gandesti. Ma face sa imi doresc sa intru cu totul in tine, in mintea ta, in sufletul tau, sa ma ghemuiesc intr-un loc, ascuns in tine, sa fiu acolo mereu cand ai nevoie de cineva, cand simti ca nimeni nu te intelege, cand melancolia isi face loc in acel suflet pretios si gingas pe care-l ai, cand tot ceea ce-ti doresti este sa fii singur iar eu, undeva ascuns, in liniste voi sta sa te ascult.
Timpul a trecut mai repede in aceasta perioada si totusi parca activitatile scolare ne-au facut sa ne vedem mai putin, am ajuns sa iubesc aceasta distanta deoarece m-a facut sa te iubesc si mai mult, m-a facut sa te tin in suflet cat mai strans, sa te protejeze cat mai mult. Am avut vise, in care conversatiile noastre erau pe niste cai total opuse, vorbele erau aruncate fara a fi gandite iar prapastia dintre noi parca crestea, pana cand golul dintre noi nu mai putea fi reparat. E o nebunie, o nebunie totata dar nu pot sa nu ma gandesc cum ma trezeam tremurand, cu lacrimi in ochi, nestiind daca inca mai visez sau sunt treaz. Era ca si un fior rece m-ar fi cuprins pe sira spinarii, teama necotrolabila pe care visul o folosea ca sa ma manipuleze.
As fi o persoana ipocrita daca n-as recunoaste ca mi-e dor sa te tin in brate, sa-ti sarut buzele dulci, sa te privesc in ochi, sa-ti simt caldura trupului tau, aroma sa, sa-ti ascult bataile inimii, sa-ti mangai chipul perfect. Mi-e dor, mi-e foarte dor dar stiu ca se vor regla aceste lucruri imediat ce vom scapa de nebunia cu scoala. Stiu pui, suna probabil foarte siropos si monoton acest lucru dar chiar imi doresc aceste lucruri mici, simple, incarcate de emotie, care ma fac sa tremur din toate incheieturile.
Te-am plictisit, mai mult ca sigur am facut-o dar tu vei fi o persoana politicoasa, vei zambi ( sau vei scoate limba ) si-mi vei spune ca nu si ca acest post este unul foarte dragut. Te iubesc, pur si simplu te iubesc si-mi doresc ca sa ajungem cat mai sus, cat mai departe, sa dormim impreuna, sa ne trezim impreuna, sa mancam impreuna, sa fim doar noi 2 pentru ca tu, pentru mine esti omul care conteaza cel mai mult, cu toate certurile, plictiselile, nervii, depresiile, rasetele si nebuniile pe care le avem, TU esti persoana cu care vreau sa traiesc si langa care voi dori sa-mi dau pana si ultima suflare.
Nu inainte de a incheia, iti voi oferi un mic cantecel, asa, in natura mea de persoana batrana si siropoasa :)
Iată c-a venit și vara. Odată cu ea, facultatea ia o pauză până-n toamnă, timp în care planurile, ideile răsar precum ciupercile după ploaie. Mă uit la cer, e albastru dar un albastru ce ma face să tânjesc după o mică escapadă la munte, alături de Y bineințeles.
Îmi doresc o vară reușită, o vară plină de soare, distracție, muncă și iubire. Îmi doresc ca tot ce am acum, să se lase cuprins de aroma verii, de dorința libertății, a bunei dispoziții....Pur și simplu, să fie bine. Poate par un om ciudat, tâmpit sau nesigur dar pur și simplu dacă stau să analizez ce am avut și ce am, ajung la concluzia că toată această experiență a fost utilă pentru că m-a ajutat să evoluez.
Răsfoiesc caietul, să văd ce mai scriam in nopțile in care inspirația nu-mi dădea pace și mă ”obliga” să scriu. Citate, poezii, pagini întregi despre iubire, relații, încredere, teamă, inșelat, minciună...mai bine spus diverse. Probabil o să-mi rup puțin din timp și voi posta o bucățică din ce am scris.
N-am mai scris de ceva vreme pentru că am considerat că e bine să ma liniștesc puțin, ca să nu plictisesc cititorii cu articole prea dulci. Totuși, ce mi se pare interesant este faptul că deși nu sunt comentarii, acest blog este citit, atât de cei din România cât și cei din afară. Pentru asta, vreau să vă mulțumesc.
Pot striga in gura mare, pot sa ma sui pe cladiri inalte si sa strig "Te iubesc !''. Am implinit 30 de zile de cand suntem impreuna, o luna magica din punctul meu de vedere, o luna in care am trecut peste momente placute si neplacute, o luna in care am realizat cat de importanta este viata alaturi de tine.
Am inceput sa retraiesc iubirea, am inceput sa simt din nou cum este sa fii apreciat, iubit, inteles, dorit ca persoana si cum e cand cineva impartaseste 100% ( sau chiar mai mult ) din sentimentele pe care le ai tu vis-a-vis de persoana respectiva.
Am invatat din nou sa iubesc, am invatat din nou sa traiesc, am invatat din nou sa scot la iveala tot ce e mai bun din mine.
Te iubesc. Te iubesc pentru ca ma placi, pentru ca ma intelegi, pentru ca ma faci sa zambesc, pentru ca ma faci sa tremur de fiecare data cand ne tinem in brate si ca-mi faci inima sa bata de fiecare data cand ne sarutam, te iubesc pentru ca nu trece nici macar un minut din zi in care sa nu ma gandesc la tine, te iubesc pentru ca esti asa cum eu te vad, pentru ca nu ma respingi datorita defectelor si momentelor in care te enervez. Te iubesc cand te alinti si pentru momentele in care-mi vorbesti, pentru c-ai reusit sa ma ridici, pentru ce s-a intamplat intre noi si pentru ca pur si simplu.... TE IUBESC :) !
Ca orice om, iubesti, dezvolti sentimente pentru diversi indivizi de pe planeta aceasta. Unii dintre ei devin din ce in ce mai apropiati, dand nastere amintirilor, fie ele placute sau neplacute pe care le poti cataloga drept experiente de viata.
Iubesti si ti-e frica. Ti-e frica ca esecurile tale sa nu dezamageasca omul de langa tine. Stai si te gandesti, cum t e priveste persoana de langa tine, ce gandeste, daca ce faci te creste sau te scade in ochii sai. Desi ti se spune ca nu ai de ce sa-ti fie frica, teama sau sa fii dezamagit de tine, ea persista. Persista si te afecteaza.
Iubesti omul de langa tine, cand te afli intr-o relatie, nu exista loc de judecata, critica sau cuzatii. Te simti bine cu persoana de langa tine, o managai, o atingi, ii simti pulsul, respiratia, gustul buzelor si asa mai departe.Iubesti sclipirea din ochi, zambetul, comportamentul, calitatile si defectele. Pur si simplu IUBESTI ! Teama trebuie sa dispara iar increderea trebuie sa fie lasata libera, fara nici un fel de retinere.Si totusi de ce persista? O fi sentimentul de vinovatie de vina? Nu stiu nici eu.
Sunt mai bine de 2 saptamani frumoase, petrecute alaturi de Y, momente pe care nu le pot descrie in cuvinte, momente pe care le pretuiesc in fiecare zi pentru ca pur si simplu iubesc tot ce tine de Y. Si ca-n orice relatie, exista si mici divergente.
Important e ca stim sa trecem peste aceste mici hopuri, fara a ne lasa cuprinsi de furie si a ne lua gura pe dinainte. Totusi, desi trecem peste, undeva inauntrul meu, ramane un "gust amar", un mic sentiment de vinovatie. E greu de explicat si prefer sa nu dezvolt prea mult acest subiect.
- Buna ... - Buna. Nu am mai vorbit de ceva vreme... - Da, intr-adevar, am fost cam tacut in ultima perioada.... - Am observat, de asta nici nu ti-am spus nimic. Tin sa te felicit... - Sa ma feliciti? Pentru....? - Pentru ca iubesti din nou. Pe Y... - Ah, da. Y... Wow. E o poveste lunga. - Nu trebuie sa mi-o spui. Am vazut ce ai scris pana acum . - Cum ai reusit? - Pai, ai uitat ca stateai in fata mea de fiecare data cand scriai? - Aaaa..da. Scuze, am uitat. - Si, cum e sa ai din nou pe cineva in viata ta ? - E, e greu de expus in cuvinte. E un sentiment minunat, e acel tip de sentiment pe care mi-as dori ca oricine sa-l simta ca si mine. Da, iubesc si iubesc nespus de mult, si as spune-o si-n gura mare, sa m-auda toata lumea. - Deci, chiar se vede fericirea pe fata ta. Zambesti altfel, arati altfel, te comporti altfel. Cum e sa ai o persoana ca Y in viata ta? - Se vede schimbarea nu? E minunat, atat pot sa-ti spun. Y e o combinatie de oameni intr-unul singur. E tot ce mi-as putea dori. - Ce iubesti cel mai mult la Y ? - Iubesc faptul ca ma intelege, faptul ca ma face sa zambesc, ca ma iubeste asa cum sunt, ca ma sprijina, ca-mi ridica moralul. Ti-as putea insirui o mie de motive si tot n-ar fi de ajuns. Cel mai important este faptul ca ma iubeste, si cu asta cred c-am cuprins tot . - Cum iubeste Y ? - Intr-un mod extrem de special. Nu trebuie sa-mi spuna " Te iubesc !" in fiecare zi ca s-o simt. Nu trebuie sa ma atinga, sa ma sarute de fiecare data. Felul cum ma priveste spune tot. E acel gen de privire calda, blanda. Simti cum te cuprinde acea caldura in tot corpul si te face pur si simplu sa te simti o persoana iubita, adorata. Ce poti cere mai mult? - Auzi, dar, la capitolul sex cum stati? - Sexul e bun, imi place cand corpurile noastre se ating, cand toata iubirea se dezlantuie ca sa spun asa. Dar stii ce-i si mai interesant? Am vorbit cu Y despre capitolul sex din mai multe punte de vedere, ne-am pus in fata mai multor situatii si am ajuns la concluzia ca tot ce e intre noi, e mai mult decat iubire. E ceva mare, ceva ce putini pot intelege. Cred ca daca n-am putea face sex, tot ne-am iubi la fel de mult.... \- Wow,wow,wow ! Nu stiu ce sa-ti spun X.... - Nu trebuie sa spui nimic, de fapt nu cred ca ai ce sa spui. Pot doar sa-ti spun eu atat : voi mai reveni sa mai purtam si alte discutii . Pana atunci, te pup si ne mai vedem :)
Y, persoana cu care am impartit aceleasi asternuturi de pat, parfumul nostru inca mai putand fi simtit si acum, locul in care respiratiile ne incalzeau trupurile goale, acelasi loc unde bataile inimii deveneau tot mai intense iar atingerile tot mai tandre, sarutarile fiind mereu acel "mic simbol" care ne facea ca eu si Y sa fim una si aceiasi persoana...
A trecut doar o saptamana iar mie parca totusi mi se pare c-a trecut o luna. Discutiile lungi, mesaje, telefoane, totul pentru noi, doar noi doi, impreuna. Am vorbit despre atatea lucruri, am ras, am plans, ne-am impartasit trecutul si intamplari bizare si totusi, inca esti aici, cu mine, tinandu-ma de mana, sprijinindu-ma si oferindu-mi sarutul de noapte buna. Ma iubesti, ma adori....
E magie, magie pura. Doar pocnesc din degete, ma uit la tine si zambesc. Am stiut si inca stiu ca te iubesc cu adevarat chiar si acum, in aceste momente, prinde randuri sifonate de vantul de afara, de intunericul din camera si de somnul care parca incearca sa ma doboare.
Cu tine pot spune oricand " Te iubesc !" intr-un mod extrem de usor iar nimeni si nimic nu ma poate face sa ma indoiesc de asta. E acel tip de dragoste care combina toate formele posibile intr-o flacara mare care arde, arde si iar arde. Inimioara mea e intr-un loc cald si sigur, unde stiu sigur ca Y o va iubi, proteja si ii va vindeca ranile. Fara Y, pentru mine ceea ce fac, ceea ce spun, cred, scriu sau ascult nu are valoare si nici nu ar avea daca n-ar fi in viata mea pentru ca n-as avea cu cine sa impart aceste mici bucurii..
Stiu Y, te-am plictisit deja cu acest post, la fel cum stiu ca si aceste lucruri ti le-am mai scris odata. Dar ce pot sa fac? Sunt o persoana fericita si asta numai datorita tie.
Te iubesc Y, asa cum razele soarelui incalzesc solul in fiecare dimineata, asa cum pasarile anunta venirea zorilor, asa cum YING completeaza YANG-ul.
